giovedì 7 febbraio 2013


FOLCLORE   SICILIANO  ANTICO

Quannu l’Eternu lu munnnu criau
e a ognunu la so parti ci resi
a nui stu ciuri n’attuccau
certu ca fu vuluntà ri Diu
rinnomu sicania si ciamau
chistu fu lu so nomu primitivu
pio a trinacria passau
fino ca a sicilia finivu.

Certu lu primu omu c’abitau
picchi ri ogni mezzu era privu
nta rutti o paghiara s’allughiavu
e se quantu gran peni pativu,
manu manu la cosa mighiurau,
picchi ci a statu l’aiutu ri Diu,
c’allomu lu ngegnu ciaddutavu
pi puttarisi avanti ci sibbiu.

Ri   prima cu lu lignu s’adattau
ciu avanti lu ferru canusciu,
di fatti tanti cosi ni lassau
ca tutt’ora l’esmpio e bivu.
Nta la petra lu tiatru scavavu
fu lu divertimentu primitivu
nta la roccia supirturi adattau
unni li so morti suppilliu.

Cosi ca su ancora spariscenti
si ni trovinu nta tanti cuntrati
a parti ri facciati suliscenti
e unni ce paisi suttirrati.
Se chi pativu sta povira aghenti
nta tutti sti seculi pasasati,
nun canusceru li divirtimenti
erinu o travaghiu cunnannati.

Certu pi nui su cosi cuntati
fra poviru e riccu quanta distanza,
supra li piureddi sbinturati
lu riccu avia tanta patrunanza,
c’erinu ormai abituati,
lighi si faciinu a tutt’oltranza
comu li schiavi erinu trattati
c’era la furca pi gravi mancanza.

Pisanti massi, trunchi ri lignami
lu trainu difficili vinia
cu rummuli cordi e bistiami
e tanta forza umana ci vulia.
Cu  blocchi, curruli e curdami
ficinu a chisa ri Santa Lucia,
quantu e quantu forza ri murami
cu pocu mezzi e tanta mala via

Cerinu sulu pezzi ri trazzeri
viaggiari nun’era dilettu.
viniinu ciamati mulitteri
ri strati nun’aviinu l’aspettu.
Tutti li merci a paisi frusteri
retini ri muli era ncuncertu
iinu ravanti e cu rarreri
comu li caruvani nto disertu.

Lu tempu passau ri iri aperi
si fabbricarunu carrozzi e carretti,
ci fu bisognu ri li strati veri
scrusciu ri cianciani e di bacchetti,
du beddu cantu ri li carritteri
e di canzuni cu tanti mmuttetti.
ma oggi nunn’è ciui comu aeri
che machini si va comu e diretti.

Ri Marzamemi finu a panacia
poi sempri tunnu avanti a girari,
quannu lu tunnu la passa facia
era tutta na passa ri tunnari.
La ciurma cu lu raisi scinnia
a stenniri li riti nta lu mari
e quantu beni ri l’acqua niscia
ora sti cosi vinninu a mancari.

Tutta a racina ca s’arricughia
macillata vinia cu li peri
qu’ auliva macari si facia
macinata cu moli ri pirreri,
la pasta nta lu conzu si mittia
fattu ri cianchi, scufini e pileri
e lentu lentu, lu sucu ci scinnia
facennu foza n’avanti e n’arreri.

Lu carru sicilianu canusciutu
è tipicu e tantu numinatu,
lu pupu nsicilia e nasciutu
e veru vantu ri l’artigianatu,
lu puparu quant’aghenti  addivirtutu
quannu Urlantu , Rugeri ammazzatu.
Lu marranzanu ri casa purtatu
ri l’emigrandi lu cunfortu a statu.

Quant’ommini autu ri valuri
sta terra  r’amuri e r’armunia
ri musica, ri scienza e di scritturi,
ri ogni arti e ri puisia.
Lu missinisi fu lu gran pitturi
bravi statisti e d’ingigniria
a Sarausa fu lu ciù auturi
isaia lu munnu se n’appoggiu avia.

Ora ca sa cinu la misura
pi oblicu nun pozzu siquitari
smettu e m’arritiru ri bonura
ceru lu passu a cu ma giuricari.

Aprile 1980
BUSCEMI PAOLO

Nessun commento:

Posta un commento