giovedì 7 febbraio 2013

FOLCLORE   PASSATO



Nta chisti versi vi voghiu parrari
seddu ca m’accumpagna lu pinseri,
ri lu nostru paisi numinari
ri usi, ri modi e ri maneri.

Ancora ci ni semu peri peri
ca tanti cosi vi putemu riri
iu sacciu cosi ri tantanni arreri
quannu si campaia pi nun muriri

A chiddi tempi la luci mancaia,
c’erinu sulu quattru lampiuna
comu lu pitroliu s’accabbaia
erimu oscuru, senun c’era a luna.

A lavari si ia alla ciumara,
picchì mancaia l’acqua a lu paisi,
pe fimmineddi era cosa amara
e specialmenti nta li friddi misi.

C’erinu cincu puzza nte quarteri
pi l’acqua ri viviri e cucini
marchisi, puzzu-novu e li fureri
quaddeci, mazzacani e cappuccini.

Aviinu sempri prescia li cummari,
cu rintra lassaia i picciriddi
ma se si rumpiinu i quartari
subitu s’affirrainu pe capiddi.

Sempri lu bagnu namu fattu a mari,
no comu ora cu pista e cu ammutta
l’ommini luntanu aviimu a stari,
sennò la cosa si facia brutta.

Picchì era signatu lu lucali
li fimmini tutti a pantaneddu
l’ommini, o scugnazzu o farali
era l’usanza ri lu tempu beddu

Li festi si faciinu macari
ma tutti cosi a bia ri peni
a sira n’aviima a cuntintari
sulu qu’allustru ri li citaleni.

C’era la festa ri cannaluari
nunn’era comu ora certamenti,
a mia murtoriu mi pari
tantu sti carri si ni vanu lenti.

C’erinu tannu di beddi massari
nta li finestri li petta spurgenti
li signurini ca lu so passari
aviinu fatti tanti cumplimenti

Macari i picciotti ballarini
ri ciancianeddi erinu parati,
purtainu chitarri e mandulini
e iinu abballannu stradi, stradi.

Quantu maschiri putissi citari
era raveru nu divirtimentu
a la ciazza si ia a ballari
la banna tinia ntrattinimentu.

Pi San Giseppi erinu signati
la festa ri lu pani e di li runi
a San Mastianu certi sbinturati
lingua faciinu trasciniuni

Ri la porta si partia abbuccuni
unu ravanti scupaia lu solu
fina all’attaru a testa appuzzuni
nta la chiesa facia lu violu.

La festa ri Natali ch’era  bedda
la nuvena ri sira e ri matina,
d’aruci sonu di la ciaramedda
paria na dilizia Divina.

C’erinu picca fimmini nte strati,
e specilamenti chiddi signurini
ca ri li ranni erinu vardati
comu ciocca fa che puddicini

purtainu camicetti cuddarati
li pusa stritti li vesti a li peri,
li testi ri viletti cummighiati
e di gran tuppa comu curazzeri.

Quannu mpicciottu si facia zitu
tutta la rera s’avia nfurmari
no comu ora ca quannu è maritu
si ci va la manu addummannari

Nta zita a orari si ci ia
e a distanza si ciavia stari
c’era sempri cu vardia facia,
sulu nta l’occi savia taliari.

A ballari a li  sona si ia
unni si tinia sempri fistinu
e quannu l’abballabili finia
 cera lu giru ri lu piattinu

ciui tutti cosi su canciati
finiu la paci e l’armunia,
chi scrusciu, chi traficu nte strati
prima era raveru na batia.

Tutti li voti ca a tavula si ia
tutti la cruci n’aviima fari,
quannu lu pani a feddi si facia
tutti li voti s’avia a basari.

Pi patri e matri c’era gran rispettu,
era lu nsignamentu cristianu,
tutti li siri prima ri iri alettu
la mamma avia lu rusariu manu.

Ancora cosi vi putissi  riri
e fussi bonu c’arristassi scrittu
pinfurmari a cu ancora abiniri,
mi fermu ca picchì gia è piscrittu.

Aprile 1980
                                        PAOLO BUSCEMI

Nessun commento:

Posta un commento